De fapt nu m-am dus la plimbare ci cu treburi, dar e foarte usor sa crezi ceea ce iti doresti, asa ca hai sa zicem ca m-am dus la plimbare…prin Atena . De dimineata buna m-am trezit, m-am imbarcat pe avion si mi-am promis ca nu o sa uit nimic din imaginile care mi se vor perinda prin fata ochilor.
Din pacate, biorocratia greceasca m-a tintuit in curtea Ambasadei Romaniei. Din fericire, am vorbit romaneste. Despre probleme in principal. Cu o ingrijorare evidenta pe fata, imi explicau romanasii mei cum sta treaba cu foile de repatriere , imputernicirile-procuri, pasapoartele provizorii, certificatele de nastere si casatorie apostilate ….o gramada de hirtii si acte… incercau sa usureze povara supravietuirii prin a o discuta cu altii…
Le-am zis ca vreau sa legalizez si eu o hartie…nu am avut curajul sa le spun ca imi va folosi sa votez in Grecia…
….mi-au placut functionarii romani. Serviabili, respectuosi si operativi.
Am vazut cu coada ochiului Acropole, un arc de triumf, un stadion vechi vechi de tot, o autostrada atat de silentioasa incat mi s-a parut ca am in fata un ecran de playstation , am mai vazut si doi negrii care vindeau CD -uri, si o gramada de lume grabita. Nimic nu imi amintea de jocurile olimpice… nimic nu imi amintea de primavara care a venit cu atata famfara la televizor…
La intoarecere avionul s-a ciondanit un pic cu vintul si mi-am spus o rugaciune rapida in gand.
…insula mi s-a parut o oaza de liniste.
(si pentru ca eu nu pot sa merg singura nicaieri fara sa o tin pe soacra mea de manuta, ca sa nu ma pierd, n-am scapat nici in Atena de pretioasa ei prezenta. I-a placut cladirea ambasadei si fotografiile din sala de asteptare…)
